Am racit. Nu e ceva neobisnuit. Si bine ca nu e o raceala din aia chiar antipatica. Asta e din aia cu stranuturi puternice, exact cum imi place. Mi-e ciuda ca nu se prezinta si la mine cum face pe la unele persoane. De exemplu, am o colega care stranuta de cate 8,9 ori pe zi! Mama, ce-o mai invidiez! Eu am ajuns abia la performanta de 4 stranuturi azi! Ma simt implinita, n-am ce zice.

Ce mi-a venit sa scriu despre asta? Pai e simplu. Am un job foarte plictisitor si ca sa nu moara neuronii mai fac legaturi de cuvinte in gand (altii fac asta fara oprire). Ma mai intrerupe cate un stranut din asta acum, cu ocazia racelii, si uite-asa mi-am dat seama ce departe as ajunge daca as fi in spatiu si as trage un stranut din asta! Presupunand ca as avea abilitatea si talentul de a trai si respira fara ajutorul costumului magic, desigur. Maamaaa, pai as ajunge pana la Marte! Aaa, nuu, staaai, ca in spatiu e vid si nu intervine forta de frecare, deci cu siguranta as ajunge….maaai departe! Mi-ar face Hubble-u’ poza: “eu tinand soarele in mana”; stiti, din alea de care face tot omul care prinde apus sau rasarit la mare. Numai ca eu as tine in mana soarele Aldebaran.

Hai ca vad ca stranutul asta ma duce in alt univers de-acuma, asa ca ma tin de nas si revin cu picioarele pe pamant si cu ochii in tabele.

Aaa, apropo, a zis ET sa terminam cu prostiile si sa nu mai taiem copaci.