Neata! Am facut si eu ochi. Mai devreme decat as fi vrut.
Ma, o chestie nu inteleg. Chiar sunt pe cale de disparitie oamenii lenesi? Ar trebui sa-mi fac griji pentu specia asta? Eu, de exemplu, ca specimen de felul asta, ma lupt cu ceasul cand suna dimineata sa ma trimita la serviciu, la birou profit de orice momentel in care pot sa-mi tuflesc mutra sictirita pe tastatura (cateodata ma trezesc ca am obrajii cu patratele), bag un energizant ca sa-mi revin, ca inca nu traim in lumea ideala in care toti sa luam bani ca dormim (eu inca mai sper), apoi, cand ajung acasa sunt prea obosita sa fac ceva, in ciuda faptului ca inca ma bantuie vaporii de energizant, care, culmea, nu ma lasa nici sa dorm, asa ca a doua zi dimineata din nou incerc sa-mi conving ceasul ca inca un sfert de ora ma mai tine patul!!!
Sper ca inca mai exista neintegrati in sistem, cel putin nu absorbiti pe deplin; oameni normali, care urasc sa se trezeasca dimineata numai daca tre sa lucreze, ca daca e vorba de plecat prin munti sau pe la mare, sau pe unde se mai poate pleca, nu mai e nevoie de negocieri cu ceasul, ca il lasa sa castige, chiar cu juma de ora, ca sa fie timp si de baut cafeaua in gara, cu toata gasca. Sau macar, daca se trezesc devreme in timpul saptamanii, profita din plin de weekendul ala in care nu pleaca pe nicaieri si doooorm pana la pranz si-un pic!
Asta am vrut eu sa fac weekendul asta, si cel trecut, si ala de dinaintea celui trecut…. Si sunt intru totul convinsa ca as fi reusit daca as fi locuit intr-un bordei singuratic, in padure. Dar nu e cazul, pentru ca locuiesc, ca majoritatea ocupantilor unei urbe, intr-un bloc comunist, cu 5(cinci) apartamente pe palier. Intr-un cartier posedat de manele! Care pornesc in fiecare dimineata la ora fixa: cand mi-e mie somnul mai drag!!! Si tin exact pana cand m-am trezit plina de draci!!
Dar nu e mereu asa. Cateodata, duminica mai ales, pe vecinii de la casele de jos ii apuca harnicia. Dar nu asaaa, oricum, nuuuu, ca si eu mai dau cu o matura sau mai spal un vas sau o rufa, dar, Dumnezeu sa ma ierte, cu flexul nu m-am apucat niciodata, mai ales nu la ora 8(opt) dimineata, cand tot restul lumii sta de vorba in soapte cu ingerii!!! Am inteles, prima data erau bucurosi ca si-au luat flex, dar in numele bunului simt, mai foloseste-l si cand nu sunt eu acasa incercand sa dorm! Acum si-a luat si ciocan! Ma bucur ca o duce bine si face investitii asa marete!
Duminica seara e cel mai fain! Dupa ce imi fac meditatia (imi plang in pumni ca a doua zi e luni), si sunt gata de somn, incepe concertul magic. Si nu e mereu la fel. Intr-o seara baga Andrea Bocelli, la maxim, ca sa vede lumea ca e si ei culti, in alta baga bluzuri de dragoste, ca are si ei suflet si simte la inima, dar de cele mai multe ori castiga tot manelele si canta si ei, sa vada lumea ca are talent. Se mai iau si la bataie din cand in cand, dar atunci adorm bine….
Acum e sambata dimineata si procesul de tortura e abia la inceput. Totusi, recitind textul asta inainte de a-l face public (pffffahahahaha, care public?!?), mi-am dat seama ca bietii oameni nu au nici o vina ca eu stau weekendurile acasa in loc sa plec in lume si sa caut linistea. Hmmm…ma duc sa prind primul tren spre oriunde.
June 21, 2008 at 7:25 pm
in primul si’n primul rand te rog sa nu razi de publicul tau, da? nu stiu altii, dar eu te citesc.
in al doilea si’n al doilea rand afla ca nu esti singura lenesa din lumea asta. intr-o vreme chiar era la moda sa fii lenes. acum….niste ciudati…alearga intr-una, rezolva, semneaza, se cearta, se streseaza, se agita….
si gata ca am obosit gandind si tastand!
June 23, 2008 at 1:24 pm
Dragă Zăpă,
Uită-te la o şedinţă de Parlament: indiferent care din cele două camere, că amândouă-s dormitoare, şi n-au ceasuri deşteptătoare. Iar ăia care nu pot dormi se joacă şi la butoanele ălora care dorm–în sală, că acasă nu pot, că dau vacinii manelele la maxim.
Problema ta nu e aia care zici tu, vecinii prea culţi, talntaţi, harnici sau romantici. Problema ta e serviciul. Uită-te repede pe e-jobs dacă nu se caută una cu profilul tău pentru o poziţie la casa Poporului. Şi-atunci să te ţii ce wonderful e life.
July 3, 2008 at 3:19 pm
Oana, draga mea, stii ca nu-mi sta-n fire sa rad decat de unii oameni
. Si tu nu esti printre ei, imi pare rau sa te dezamagesc. Asta vis-a-vis de primul rand al tau.
Acuma, in ceea ce priveste al doilea rand, tot al tau: nu-i asa ca e fain sa fii in afara modei? Mai ales asta a harniciei!
Draga Robert,
M-am interesat de un job la Casa Poporului. Nici macar nu m-au chemat la interviu! Am fost foarte revoltata, intrucat sunt convinsa ca ma potrivesc jobului si, mai ales, el mie! Am intrebat de ce nu e posibil sa candidez macar, ce anume imi pune piedica si raspunsul a fost asta: “Nu ai inca varsta necesara si deci somnul tau este unul cu vise fantastice, ori noi cautam pe cineva care sa viseze doar la material si materializabil. Nu mai suna!”