Asta nu e un post pentru cei care au o problema cu astia care pun pe blog ce viseaza noaptea. Multe din chestiile scrise aici, pe blog, de fapt sunt visate noaptea, cu foarte multe nopti incolo (cum ar fi textul de mai jos), sau visate mai recent. What can I say… viata mea e atat de plictisitoare incat, ca sa nu moara, creierul meu se face activ noaptea. Aici se aplica in oarecare mica masura vorba marelui filozof anonim: “Creierul este un organ minunat care incepe sa lucreze cand te trezesti si se opreste cand ajungi la serviciu”. Marea mea multumire e ca, desi uneori am vise care ma fac sa ma trezesc plangand, de cele mai multe ori am vise care ma fac sa ma trezesc razand in hohote! Asa am patit cu “poezia” de mai jos, care mi s-a aratat exact in forma asta intr-o noapte de clasa a 12-a, si care s-a vrut asa de tare pusa pe foaie, ca m-a trezit aproape sufocata de ras. Doar sunt o persoana pozitiva!

Dilema

Un clinchet de cui se-aude din sicriul ocupat:

S-a-mbolnavit de viermi, si vrea sa plece la tratat!

E descompus si-abia tine ciocanul;

- Sa ies, sau sa nu ies? Mai bine dau cu banul…