Draga Zapacila,
Rusine sa-ti fie ca ti-ai neglijat singurul si cel mai infocat fan!
Draga Oana,
Imi revin pe blog pentru nu stiu exact cat timp si trebuie sa platesc o datorie fata de tine. Mi-ai dat tu o leapsa acum muuulta vreme pe care diferite imprejurari ajutate si de lene m-au impiedicat s-o onorez. Acum insa, pentru ca sunt la serviciu, singura,intr-un birou de mansarda in care mai inainte m-au bantuit niste gandaci zburatori si urat mirositori, o sa ma lupt sa incropesc un text rezonabil legat de tema lepsei. Desi nu am o poveste asa de haioasa ca a ta, o sa ma straduiesc sa gasesc ceva.
Nu multa lume stie (din cei care m-au cunoscut mai recent), ca am fost o adolescenta foarte obraznica, la un mod destul de bizar (nu cere detalii, nu o sa dezvolt acum :p ). Desi daca ma gandesc mai bine, fata de ce se intampla “in ziua de azi”, eram chiar cuminte. In fine, dependenta cea mai “teribila” dobandita in adolescenta a fost fumatul. De care m-am apucat pentru ca imi placea cum ies iarna aburi din mine si voiam sa fac sa se intample mereu 
Uuuuu!!!
Multi ani nu au stiut decat vreo cinci persoane ca fumez. Era foarte fain si palpitant sa ma ascund pe dupa copaci, prin tribunele liceului;cel mai mult imi placea sa chiulesc de la ore si sa fumez in parc. OOohohooo, ce nebunie! 
) Apoi au aflat mai multi si deja nu mai era asa de palpitant. M-am straduit insa foarte mult sa nu afle ai mei de treaba asta, ca aproape orice copil de altfel. Adrenalina la maxim 
. Desigur, mai apoi am crescut si nu mai era nici joaca, nici adrenalina, era doar un obicei pe care l-am dus la extreme (acuma, fiecare cu extrema lui, pentru mine un pachet si jumate pe zi e extrem). Si uite-asa incet incet am inceput sa nu mai suport fumul de tigara, apoi tigarile imi provocau un rau fizic incredibil pe care eu ma straduiam sa-l ignor, ca nu puteam renunta la tigari, la obiceiul de a fuma, pana cand, intr-o zi, dupa vreo 10 ani (+ sau -), mi-am aprins o tigara, am tras un fum, nimic schimbat, totul ok, feelin’ good, am mai tras un fum, m-am uitat la tigara care nu-mi zicea absolut nimic si am stins-o. Au trecut cateva luni bune de atunci, vreo sase, in care nu am mai fumat decat de vreo doua ori …iarba…. ) I’m clean now 
)
So, asta-i plictisitoarea mea poveste despre un invers la curbei lui gauss (daca se cheama cumva let me know) intre mine si tigari.
October 24, 2008 at 11:40 am
Zapacila, felicitari ca te-ai lasat. asa vrea si eu dar n-am destula vointa.
in ceea ce priveste “adolescenta obraznica” – get serious!
November 2, 2008 at 10:02 pm
felicitari! important e ca te-ai lasat
sunt prea multi care vor sa renunte si au impresia ca nu pot si nici nu incearca, si sunt prea putini cei care nu au incercat niciodata sa fumeze… bine, poate un puf la 3-4 anisori de la tata ca sa-l invete bine pe copil ca tigara e rea si ca te ineci cu ea, si poate merge si asta. dar tine-o tot asa cu acest post nicotic… ma tin si eu de un regim, chiar de mai mult de “40 de zile si 40 de nopti” … chiar rezist surprinzator de bine… dar asta e alta poveste xD felicitari (din nou) si toate cele bune!
November 3, 2008 at 12:08 pm
Ei, hai, sa fiu sincera. Ce-i drept am mai fumat de cand am renuntat. De trei sau patru ori. Dar a fost pentru o cauza nobila: am testat si eu iarba :p Si chiar pe bune, mai avem nevoie si de iarba
)